Feeds:
Articole
Comentarii

Salut, prieteni !

 Ca orice tanar de varsta mea, pana acum cateva luni nu ma gandisem niciodata la moarte. Cel putin, nu la a mea. Ma numesc Bogdan Curelea, am doar 28 de ani si simt ca mai am atat de multe de facut pe acest pamant. Iubesc viata, iubesc oamenii, imi iubesc familia si prietenii.  Ma simt pierdut printre diagnostice fatale si mi-e teama de ziua fatidica, acea zi in care voi fi pe masa de operatie, neavand certitudinea ca o sa ma mai trezesc vreodata. Ca voi mai putea privi rasaritul si apusul, ca voi mai fi imbratisat de parinti, ca voi mai putea simti sarutarea mamei sau voi mai privi ochii femeii pe care o iubesc. Si toate astea din cauza unui diagnostic: cavernom fronto parietal, care multora dintre voi nu va spune nimic, dar pentru mine reprezinta sabia deasupra capului. Si, precum spune o vorba din popor, Dumnezeu nu ne inchide o usa, fara a ne deschide o fereastra. Fereastra mea este faptul ca pot face aceasta operatie, dar costurile ridicate imi ridica alte piedici.

Pentru asta am nevoie de ajutor, de ajutor din partea semenilor mei.

Am nevoie de aproximativ 60.000 de euro ca sa traiesc, sa imi indeplinesc toate visurile.

Ma gandesc uneori, cum e mai bine: sa mori subit, fara sa stii nimic sau sa fii condamnat la moarte, sa stii ce urmeaza sa ti se intample, sa ai timp sa iti iei ramas bun de la toti cei dragi …

Am nevoie de ajutorul vostru sa traiesc. Fac un apel la sufletele oamenilor. Orice ajutor, oricat de mic, ma poate ajuta sa traiesc.  Si imi doresc atat de mult sa traiesc. In urma cu ceva timp, mi-as fi dorit alte lucruri, materiale, dar iata ca acum, tot ce imi doresc este sa traiesc. Este atat de frumoasa viata … Realizez, sper eu, nu prea tarziu. E atat de frumos sa privesti copacii a caror frunza a ruginit, sa privesti in ochii unui copil, sa vezi soarele cum apune, si cum rasare, incepand o noua zi, pentru toti ceilalti , dar nu si pentru mine. Pana acum nu m-am gandit niciodata la intemeierea unei familii. Tot ce aveam in cap la 28 de ani, era cum sa avansez in cariera si multe alte maruntisuri puerile si trecatoare, dar acum, fiind in situatia asta, ma gandesc ce frumos ar fi sa am un copil, numai al meu, dar probabil ca nu o sa mai pot face asta vreodata, din pacate …

Am fost diagnosticat :  cavernom fronto parietal in partea stanga a creierului, in urma aparitiei unei semi-pareze pe partea dreapta a corpului. Cavernomul  reprezinta o malformatie rara de ghemuri vasculare, manifestarea clinica cea mai frecventa fiind hemoragia, crize epileptice, cefalee, etc. Pana la ora actuala, persoanele care sufereau de aceasta boala nu aveau sanse prea mari de supravietuire, deoarece malformatia, denumita cavernom, se dezvolta in apropierea centrilor nervosi ai creierului, iar interventia chirurgicala este foarte dificila.

Totul a pornit intr-o seara cand m-am trezit ca nu mai pot misca degetele de la piciorul drept si la putin timp dupa, nu mi-am mai putut misca piciorul.  Dupa saptamani intregi de plimbat prin spitale si de primit tot felul de diagnostice, gen hernie de disc si altele, am ajuns la spitalul de Neurologie si dupa ce am efectuat un tomograf si un RMN a sosit si diagnosticul corect. Un cavernom despre care nu au stiut sa-mi spuna daca a aparut in urma unui traumatism sau il am din nastere. Mi s-a spus ca semi-pareza se declansase din cauza acestui cavernom aparut pe creier. Mi-am revenit din semi-pareza, iar viata a reintrat partial in normal.

Unii medici mi-au spus sa nu ma grabesc daca nu ma mai deranjeaza, pentru ca exista pacienti care traiesc cu astfel de formatiuni toata viata fara sa le creeze probleme majore. Eu incepusem sa ma simt bine si sa fiu din ce in ce mai optimist. Poate ca eram unul dintre cei ”norocosi” care puteau trai fara probleme cu un cavernom pe creier. Si intr-adevar, se pare ca nu sunt unul dintre norocosi! In urma cu o luna si jumatate cosmarul a reinceput. Cavernomul a sangerat facandu-ma sa-mi pierd cunostinta, controlul membrelor de pe partea dreapta si a dus la declansarea unor crize Jacksoniene (spasme ale muschilor de la mana si piciorul drept). Mi-au spus ca totusi sunt un norocos, pentru ca sangerarea a fost minima.

De atunci sunt in spital unde toti medicii mi-au spus ca acum operatia este o prioritate. Este o prioritate pentru ca acest cavernom poate sangera din nou, iar riscurile … 

Nu stiam nimic despre diagnosticul pus de medici: proces expansiv intracranian fronto parietal stang, cu probabilitate de cavernom, neverificat chirurgical, regres neuro-psihomotor. In termeni nemedicali, un cavernom exact in mijlocul creierului si trebuie operat. 

In momentul in care un neuro-chirurg mi-a spus ca trebuie operat am acceptat imediat. Numai ca medicul neuro-chirurg, cu renume la nivel national a omis sa-mi spuna si care sunt sansele de reusita ale acestei interventii.  Printr-o conjunctura benefica pentru mine, pentru ca ar suna bizar sa-i spun fericita, in situatia in care ma aflu, un alt medic, de aceeasi specializare ca cel care imi recomandase interventia pe creier mi-a spus ca efectuarea unei astfel de operatii in Romania reprezinta un risc de peste 70%. 

 Ce insemna riscul ? Sa mor sau sa raman paralizat pe partea dreapta! 

“La tine acest cavernom este in profunzime si daca era la suprafata puteam sa intervenim fara sa riscam sa apara probleme foarte mari in timpul interventiei insa in cazul tau, operatia ar putea fi facuta cu succes numai la o clinica din strainatate care are aparatura necesara monitorizarii nervilor in timpul interventiei”, acestea au fost cuvintele medicului care pot spune, ca in acel moment mi-a salvat viata. 

Am inceput sa cer parerea si altor specialisti si concluziile lor au fost aceleasi: interventia respectiva nu poate fi efectuata in Romania, riscurile fiind extrem de mari. 

Medicii  neurochirurgi din Romania pe care i-am contactat, mi-au recomandat efectuarea interventiei chirurgicale in strainatate din cauza gradului foarte mare de risc de a ramane cu sechele si din cauza lipsei aparaturii necesare monitorizarii nervilor cranieni in timpul operatiei. 

Cu ajutorul dl. Dan Santimbreanu  ( http://dansantimbreanu.wordpress.com/ ) care a avut o problema asemanatoare si care cu ajutorul unor oameni cu suflet, a trecut cu bine peste acea problema, am aflat de clinica  INI din Hanovra, care au aparatura necesara efectuarii unor investigatii si efectuarii interventiei chirurgicale la ei in clinica cu sanse de reusita de peste 90%. 

Pentru cei care cred ca pot ajuta cu donatii oricat de mici, care pot da informatia mai departe la prieteni sau companii care au posibilitatea sa ma sprijine am afisat mai jos 2 conturi la BCR. 

RO27 RNCB 0778 0763 1382 0001 (RON) BCR Craiova 

RO97 RNCB 0778 0763 1382 0002 (EUR) BCR Craiova 

RNCB ROBU (pt. BCR ) 

Curelea Bogdan Alin  – CNP 1810331250584 

Titular cont : Curelea Bogdan Alin

 

De asemenea orice surplus donat va fi folosit pentru actiunile Asociatiei Culturale „Maine” si pentru ajutarea altor cazuri.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.